Bilete D-ALE CARNAVALULUI

Adapostul Femeilor

CUB , durata: 2h si 16 min , cu pauza , +12 ani

autor: Ion Luca Caragiale

 regie: Claudiu Goga

 decor: Ștefan Caragiu

costume: Luiza Enescu

video design: Andrei Cozlac

foto: Iulian Ursachi

 DISTRIBUȚIE:  Călin CHIRILĂ, Ionuț CORNILĂ, Cosmin MAXIM, Constantin PUȘCAȘU,   Horia VERIVEȘ,  Petronela GRIGORESCU,  Dumitru NĂSTRUȘNICU,  Andreea BOBOC,  Ioana ACIOBĂNIȚEI,  Alexandra AZOIȚEI , Robert AGAPE,  Luca GUMENI, Raoul Bogdan UNGUREANU, Aurelian IORDACHE

          Claudiu Goga se află la cea de-a unsprezecea colaborare cu trupa Naționalului ieșean, prima întâlnire cu actorii având loc în anul 2007, la montarea spectacolului „Audiția” de Alexandr Galin. Debutul regizoral al lui Claudiu Goga este marcat de Caragiale, cu a sa binecunoscută piesă „Conul Leonida faţă cu reacţiunea”, spectacol căruia i s-au decernat multe premii importante. Revine la Caragiale în 2017, la Nottara, unde montează „Dʼale carnavalului”; opt ani mai târziu, propune și publicului ieșean o nouă montare a piesei. Pe scena Naționalului ieșean, piesa „Dʼale carnavalului” s-a bucurat de două montări de excepție, prima, în 1976, semnată de Anca Ovanez Doroșenco, și 21 de ani mai târziu, de regizoarea Sorana Coroamă-Stanca. Comedia în trei acte a fost scrisă de Caragiale pentru concursul organizat de Teatrul Național din București. Anul acesta, se împlinesc 140 de ani de la premiera spectacolului și de la publicarea piesei în „Convorbiri literare”.

Despre Caragiale, regizorul declară că „a avut inspirația și curajul de a aduce pe scenă lumea mahalalei (D’ale Carnavalului, O noapte furtunoasă, Conul Leonida față cu reacțiunea) sau lumea politică provincială (O scrisoare pierdută) și a făcut-o genial concentrându-se pe construcția unor situații comice și a unor personaje satirice care au surprins o parte consistentă a psihologiei poporului român. A făcut-o însă după canonul scrierii dramatice de la sfârșitul secolului XIX, adică folosind un limbaj blând, un limbaj «așa cum se cuvenea» să se audă pe scena teatrului acelor vremuri. Și poate din cauza acestui limbaj pare că a scris cu un fel de duioșie și tandrețe despre contemporanii săi. Spun asta pentru că dacă citești articolele de presă sau scrisorile sale, e evident că părerea lui despre concetățenii lui era mult mai dură decât reiese din scrierea dramatică. Dacă ar fi scris astăzi, eu cred - e o speculație, evident - că ar fi folosit un limbaj mult mai dur, vulgar poate, mai apropiat de cel al lui David Mamet de exemplu. La Caragiale, continuă Claudiu Goga, „catastrofa, drama, tragedia nu au nimic măreț. Cea mai mare catastrofă apare din întâmplare, banal, meschin, dintr-o greșeală naivă sau dintr-o prostie duioasă. Asta este și una dintre temele principale ale spectacolului meu cu D’ale Carnavalului…”